marți, 21 iulie 2009

Copil al inocentei

Copil al inocentei,
Mi-e dor de zilele cu soare, de orisice nazbatie
Cu veselie ne pierdeam in jocuri nesfarsite
De cand ai plecat
Totu-i pustiu
Strazile triste, sumbre
Copil al inocentei
Intoarce-te, te rog
Si cu al tau simplu zambet arata tuturor
Cum o blanda privire, o unica sclipire
Starneste inca o data, reactia oamenilor
Si inimile lor urmeaza acelasi pas
Tresara cu emotie, cuprinse-n al tau dans
Copil al inocentei
Eleganta si nemaivazuta-ti frumusete
Ma cheama catre tine, e peste a mea vointa
Hai sa zburam undeva departe,
Deasupra muntilor,
Pe-un taram plin de dragoste
Copil al inocentei, mesager al bucuriei
Purtator de voiosie
M-ai cucerit direct, fara vreo ticluire
Sufletul tu mi-ai aprins
Un vis arzator m-a cuprins
Sa pot face acea schimbare
O lume mai buna
A mea vesnica dorinta.

luni, 20 iulie 2009

Evadarea

Haos, agitatie, isterii
Timpul, spatiul, energia - simple teorii
Toate acele notiuni, carora le-am dat nastere
Lucruri adorate, ori profund detestate.

De unde incepem si unde sfarsim
Timpul e nesupus, nu-l pacalim
Ce rost au avut promisiunile incalcate?
Scrisorile de dragoste, niciodata expediate...

duminică, 19 iulie 2009

Cantecul e un copil

Cand copiii asculta muzica, ei nu doar asculta. Devin una cu muzica si incep a pluti pe ritmurile acesteia. Ceva inauntrul lor incepe a-si desprinde aripile- si curand copilul si muzica sunt unul si acelasi lucru. Acelasi lucru il simt si eu in privinta muzicii, de altfel, de cele mai multe ori, clipele de maxima inspiratie s-au petrecut in mijlocul copiilor. In preajma lor, muzica devine un lucru atat de firesc, e ca si cum ai respira. Fiecare cantec al meu, e precum un copil, pe care il hranesc si caruia ii ofer toata dragostea mea.
Dar si daca nu ai compus niciodata un cantec, viata in sine e un cantec. Si cum sa nu fie asa? E zgomotul valurilor- natura care te mangaie- ritmul care te insoteste din zori de zi si pana cand soarele apune, si care nu face altceva decat sa te completeze; e sentimentul pe care il ai, cand te regasesti in jocul norilor, in goana lor dupa soare. Traim pe ritmul muzicii, gandeste-te numai la sangele care ne danseaza in vene. Orice are viata, are si ritm. Incercarea de a-l descoperi pe cel de langa tine, atent si tandru, va scoate la iveala muzica sufletului lui.
Dar tu, auzi muzica inimii tale?
Copil fiind, se aude perfect, dar pe masura ce inaintam in varsta si ne maturizam, avem din ce in ce mai multe responsabilitati, iar greutatile intampinate ne fac sa privim viata ca pe o povara. Si astfel muzica se pierde, aproape ca n-o mai auzim deloc.
Daca uneori, ti-e inima franta si vrei sa uiti de ea si de toate, aminteste-ti ca acea bataie puternica din piept e de fapt cel mai important mesaj pe care ni-l poate transmite viata. Un mesaj lipsit de cuvinte, dar atat de semnificativ : " Traieste, exista, misca-te, bucura-te - esti in viata ! " Fara acest ritm deosebit al inimii, noi nu am mai fi.
De fiecare data cand sunt obosit ori abatut, copiii ma trezesc la viata. La ei apelez de fiecare data cand am nevoie de un suflu nou, de inspiratie pentru un cantec nou. Doi ochi caprui privindu-ma intens si cu asa o inocenta, ca-mi spun in gand ; " Acest copil e un cantec." Este o experienta atat de profunda si de sincera, incat imediat imi amintesc : " Si eu sunt un cantec." Sunt din nou eu. M-am regasit inca o data.

sâmbătă, 18 iulie 2009

Dar inima a spus NU

I-au vazut pe cei saraci locuind in case de carton, asa ca le-au daramat micile adaposturi si s-au pus pe trasat planuri. Constructii masive din ciment si sticla au aparut rapid pe spatiul marilor parcari. Nu prea aveai senzatia unui camin adevarat, parca si casele lor de carton improvizate inspirau mai multa caldura.
" Dar ce ati fi vrut?" i-au intrebat ei repede. " Sunteti prea saraci pentru a trai ca noi. Pana cand veti putea face mai mult pentru viata voastra, ar trebui sa fiti recunoscatori pentru asta, nu?"
Mintea a raspuns da, desi inima se impotrivea cu putere. Sporirea energiei electrice a intregului oras era imperios necesara, asa ca au construit un baraj peste un parau de munte.Cand apele au inceput sa creasca, si-au facut aparitia, plutind, cadavre de iepuri si caprioare. Puisorii prea mici pentru a sti sa zboare mureau inecati in cuiburi, iar mamele-pasari neajutorate, ciripeau cu disperare.
" Nu e o priveliste prea placuta," zisera ei, " dar acum un milion de oameni vor beneficia de aer conditionat pe tot parcursul verii. Si asta e mai important decat un parau oarecare, nu?"
Mintea a spus da, in timp ce inima un nu raspicat.
S-au revoltat in fata persecutiilor si terorismului dintr-un tinut indepartat, asa ca i-au declarat razboi. Bombele au ruinat intreaga zona. Populatia era din ce in ce mai cuprinsa de teama, lasitatea oamenilor crestea alarmant, asta in timp ce multi dintre sateni isi gaseau sfarsitul in niste sicrie de lemn grosolane.
" Trebuie sa fiti pregatiti si pentru niste sacrificii," li s-a spus. " Si ce daca vor pieri cativa martori nevinovati in tot acest conflict, e un pret destul de mic, nu?"
Din nou, mintea a zis da, inima nu. Anii au trecut, oamenii au inaintat in varsta. Si cum stateau ei asa, in confortul oferit de propriile locuinte ultra sofisticate , a venit vremea bilantului. " Am dus o viata buna", isi spusera ei, " si am facut ce trebuia, am luat deciziile corecte". Copiii lor si-au plecat capetele si i-au intrebat cum de saracia, poluarea si razboaiele nu si-au gasit rezolvarea pana acum.
"Ei, veti vedea si voi, cat de curand" spusera parintii. "Noi, oamenii suntem niste fiinte slabe si egoiste. In ciuda bunelor noastre intentii, aceste probleme nu vor disparea niciodata."
Mintea a spus da, insa copiii au privit adanc in sufletul lor si au soptit in cor : " NU!"

vineri, 17 iulie 2009

Baiatul si perna

Un tata intelept a vrut sa-i predea fiului sau o lectie de viata. " Ia priveste, fiule, la perna aceasta : este realizata din cel mai de pret brocart si umpluta cu pene de gasca, de foarte buna calitate si dintre cele mai cautate prin zona noastra," spuse el. " Du-te in oras si vezi cat de mult poti obtine in schimbul acesteia".
Baiatul s-a dus mai intai in piata si a intrat in vorba cu un prosper negustor de pene. " Cat imi dai pe aceasta perna?" intreba baiatul. Negustorul se uita cu atentie la perna, ezita o clipa si apoi spuse : " Iti dau .... 50 de ducati de aur, caci recunosc o piesa de valoare atunci cand vad una." Baiatul ii multumi si isi vazu de drum.
La un moment dat ii iese in cale nevasta unui fermier. Aceasta vindea legume pe marginea drumului. " Cat imi dai pe aceasta perna?" o intreba baiatul. Femeia lua perna, o atinse cu delicatete si zise : " Dar cat de matasoasa este! Iti dau un argint, caci tare mi-ar placea sa-mi pot asterne capul obosit pe o astfel de perna." Baiatul ii multumi, dar si de aceasta data isi vazu de drum.
Deodata, zari o tanara sarmana care spala treptele bisericii. " Cat mi-ai pe aceasta perna? o intreba baiatul. Fata se uita la baiat, ii zambi usor si-i spuse : " Ti-as da un penny, caci mi se pare ca perna aceasta e destul de tare, comparativ cu aceste pietre de biserica." Fara ezitare, baiatul a intins perna la picioarele fetei.
Ajuns acasa, baiatul i-a zis tatalui sau : " am obtinut cel mai bun pret pentru perna pe care mi-ai dat-o". Si ii intinse penny-ul.
" Cum?" zbiera tatal, " dar perna aceea valora cel putin 100 de ducati de aur".
" Pesemne ca asa a crezut si negustorul din piata", zise baiatul, " dar zgarcit mi-a oferit doar 50 de ducati in schimbul ei. Am primit apoi o oferta si mai buna. Sotia unui fermier mi-a promis un argint in schimbul pernei."
" Ai innebunit?" zise tatal. " De cand valoreaza un argint mai mult decat 50 de ducati de aur?"
"Atunci cand este oferit cu dragoste", ii raspunse cel mic. " Daca mi-ar fi dat mai mult de atat, nu ar mai fi avut bani pentru hrana copilasilor ei. Si totusi, am primit un pret si mai bun. O tanara fata care spala treptele bisericii mi-a dat acest penny in schimbul pernei."
" Nu, dar ai innebunit de-a binelea", spuse tatal revoltat si dand din cap dezaprobator. " Si de ce, ma rog, e acest penny mai valoros decat un argint?"
" Pentru ca a fost daruit cu evlavie. Fata aceasta trudea pentru bunul Dumnezeu si a considerat ca treptele Casei Domnului ii mangaie obrazul asa cum nici o perna n-ar face-o. Mai saraca decat cei saraci, tot a gasit timp pentru a-l sluji pe Tatal nostru. Si de aceea, i-am dat ei perna."
La auzul acestor cuvinte, inteleptul tata isi lua fiul in brate si, cu lacrimi in ochi, ii sopti : "Ai invatat lectia bine, fiule..."

joi, 16 iulie 2009

Berlin 1989


Urau acel zid, dar ce puteau face? Era imposibil de trecut. Le era teama de acel zid, dar nu era normal? Multi dintre cei care au incercat sa treaca dincolo de zid au fost ucisi. Isi pierdusera speranta, dar oricine ar fi facut-o in locul lor. Inamicii refuzasera sa clinteasca si o caramida din acel zid, indiferent de cat de mult s-ar fi prelungit tratativele de pace.
Zidul le zambea cu cruzime. " Priviti si luati aminte", se lauda el. Daca vrei ceva care sa reziste pentru totdeauna, nu te obosi cu cine stie ce materiale de constructie. Ura, teama, neincrederea sunt cele mai eficiente.
Stiau ca zidul are dreptate si aproape ca-si pierdusera orice speranta. Dar si-au amintit de cei aflati dincolo de zid. Bunica, verisorul, sora, sotia. Fiinte dragi pe care tanjeau sa le revada.
" Ce se intampla?" intreba zidul, cutremurandu-se. Fara a sti ce se intamplase, cum au reusit, oamenii priveau prin zid, incercand sa-i zareasca pe cei dragi. Si, in liniste, dragostea isi vazu mai departe de treaba.
" Incetati!" zbiera zidul. " Ma veti distruge!"
Dar era prea tarziu. Un milion de suflete s-au regasit, un milion de inimi s-au reunit.
Zidul cazuse astfel, inainte de a fi daramat.

miercuri, 15 iulie 2009

Ma asculti?

Cine sunt eu?
Cine esti tu?
De unde venim?
Incotro ne indreptam?
Despre ce este vorba, de fapt, in acest joc numit viata?
Ai raspunsul la toate aceste intrebari?
Jocul meu este vesnicia,
M-am nascut in Paradis,
Traiesc in Paradis
Si in Paradis ma voi intoarce
Daca n-ai trait asta pana acum
E pacat
Ma asculti?
Trupul acesta al meu
Este un flux de energie
De-a lungul trecerii timpului,
Vremea trece, eonii se succed rapid
Eu apar si dispar
Jucandu-ma de-a v-ati ascunselea
Cat ai clipi
Sunt o particula
Si deodata valul
Ce se involbura cu viteza luminii
Sunt fluctuatia
Care preia controlul
Sunt Printul
Sunt Valetul
Sunt fapta
Care precede infaptuirea
Sunt Galaxia, golul din Spatiu
Din Calea Lactee
Sunt nebunia
Ganditorul, reflectia si ideea in sine
Sunt cel aflat in cautarea fericirii, dobindirea ei si insasi fericirea
Sunt picatura de roua, raza de soare, furtuna
Sunt fenomenul, campul de actiune, forma
Sunt desertul, oceanul, cerul
Sunt Fiinta Primara
In mine si in tine
Se afla constiinta pura si nelimitata
Sunt adevar, existenta, Paradis
In infinite expresii apar si dispar
Jucandu-ma de-a v-ati ascunselea
Cat ai clipi
Dar jocul meu e vesnicia
Eonii trec
Dar in adancul meu
Eu sunt acelasi
M-am nascut in Paradis
Si in Paradis imi duc existenta
Intra cu mine in acest dans
Vino, fii alaturi de mine
Daca uiti de tine insuti
Nu vei sti niciodata
Regulile acestui joc
In albia acestui ocean numit Eternitate
Pune capat acestei agonii
Nu este de ajuns doar sa-ti doresti
Nu te mai gandi, nu ezita
Nu te inchide in tine
Doar creeaza ... creeaza
Jocul meu e vesnicia
M-am nascut in Paradis
Aici traiesc
Si in Paradis ma voi intoarce
Daca nu stii cum e
E pacat
Ma asculti?