Urau acel zid, dar ce puteau face? Era imposibil de trecut. Le era teama de acel zid, dar nu era normal? Multi dintre cei care au incercat sa treaca dincolo de zid au fost ucisi. Isi pierdusera speranta, dar oricine ar fi facut-o in locul lor. Inamicii refuzasera sa clinteasca si o caramida din acel zid, indiferent de cat de mult s-ar fi prelungit tratativele de pace.
Zidul le zambea cu cruzime. " Priviti si luati aminte", se lauda el. Daca vrei ceva care sa reziste pentru totdeauna, nu te obosi cu cine stie ce materiale de constructie. Ura, teama, neincrederea sunt cele mai eficiente.
Stiau ca zidul are dreptate si aproape ca-si pierdusera orice speranta. Dar si-au amintit de cei aflati dincolo de zid. Bunica, verisorul, sora, sotia. Fiinte dragi pe care tanjeau sa le revada.
" Ce se intampla?" intreba zidul, cutremurandu-se. Fara a sti ce se intamplase, cum au reusit, oamenii priveau prin zid, incercand sa-i zareasca pe cei dragi. Si, in liniste, dragostea isi vazu mai departe de treaba.
" Incetati!" zbiera zidul. " Ma veti distruge!"
Dar era prea tarziu. Un milion de suflete s-au regasit, un milion de inimi s-au reunit.
Zidul cazuse astfel, inainte de a fi daramat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu