Dar inima a spus NU

I-au vazut pe cei saraci locuind in case de carton, asa ca le-au daramat micile adaposturi si s-au pus pe trasat planuri. Constructii masive din ciment si sticla au aparut rapid pe spatiul marilor parcari. Nu prea aveai senzatia unui camin adevarat, parca si casele lor de carton improvizate inspirau mai multa caldura.
" Dar ce ati fi vrut?" i-au intrebat ei repede. " Sunteti prea saraci pentru a trai ca noi. Pana cand veti putea face mai mult pentru viata voastra, ar trebui sa fiti recunoscatori pentru asta, nu?"
Mintea a raspuns da, desi inima se impotrivea cu putere. Sporirea energiei electrice a intregului oras era imperios necesara, asa ca au construit un baraj peste un parau de munte.Cand apele au inceput sa creasca, si-au facut aparitia, plutind, cadavre de iepuri si caprioare. Puisorii prea mici pentru a sti sa zboare mureau inecati in cuiburi, iar mamele-pasari neajutorate, ciripeau cu disperare.
" Nu e o priveliste prea placuta," zisera ei, " dar acum un milion de oameni vor beneficia de aer conditionat pe tot parcursul verii. Si asta e mai important decat un parau oarecare, nu?"
Mintea a spus da, in timp ce inima un nu raspicat.
S-au revoltat in fata persecutiilor si terorismului dintr-un tinut indepartat, asa ca i-au declarat razboi. Bombele au ruinat intreaga zona. Populatia era din ce in ce mai cuprinsa de teama, lasitatea oamenilor crestea alarmant, asta in timp ce multi dintre sateni isi gaseau sfarsitul in niste sicrie de lemn grosolane.
" Trebuie sa fiti pregatiti si pentru niste sacrificii," li s-a spus. " Si ce daca vor pieri cativa martori nevinovati in tot acest conflict, e un pret destul de mic, nu?"
Din nou, mintea a zis da, inima nu. Anii au trecut, oamenii au inaintat in varsta. Si cum stateau ei asa, in confortul oferit de propriile locuinte ultra sofisticate , a venit vremea bilantului. " Am dus o viata buna", isi spusera ei, " si am facut ce trebuia, am luat deciziile corecte". Copiii lor si-au plecat capetele si i-au intrebat cum de saracia, poluarea si razboaiele nu si-au gasit rezolvarea pana acum.
"Ei, veti vedea si voi, cat de curand" spusera parintii. "Noi, oamenii suntem niste fiinte slabe si egoiste. In ciuda bunelor noastre intentii, aceste probleme nu vor disparea niciodata."
Mintea a spus da, insa copiii au privit adanc in sufletul lor si au soptit in cor : " NU!"