Nu e usor sa poti vedea ingerii, desi am privit ore intregi la fotografii ce-i au ca subiect. Sunt insa oameni care ii pot vedea fara a avea nevoie de vreo reprezentare grafica a acestora, iar de la acestia am aflat o multime de povesti interesante. De exemplu, toti ingerii pazitori sunt femei si marturisesc ca nu m-a surprins deloc acest lucru. Fiecarui copil ii este repartizat la nastere un inger,din randul celor mai putin experimentati, asa cum pentru fiecare dintre noi exista un inger din randul celor mai intelepti, sa spunem, dar in niciun caz sever, care sa ne aline in momentul parasirii acestei lumi, sa ne limiteze tristetea si durerea intr-un asfel de moment. Te poti ruga la ingeri, iar acestia cu siguranta te vor auzi. Dar, cea mai eficienta modalitate de a lua legatura cu acestia, de a comunica este zambetul, manifestarea bucuriei. Ingerii reactioneaza la starea de bine, la serenitate, bucurie, caci din asta sunt ei claditi, asta reprezinta ei- pace, bunatate, veselie. De altfel, in clipa in care mintea ne este intunecata de furie, impovarata de suparari, nici un inger nu poate ajunge la noi.
Nu toti ingerii au aripi- cel putin asa sustin cei care i-au vazut- dar simpla desfacere a aripilor celor care au este de o asemenea anvergura, ca imbratiseaza intreg Pamantul cu penajul lor auriu.
Daca ai putea privi direct la Soare, ai fi surprins de prezenta unui inger orbitor, in timp ce un altul, mai seren, iti zambeste de pe suprafata Lunii. Viata vesnica a ingerilor se desfasoara in jurul Creatorului, preaslavindu-L .
Cei cu un auz deosebit i-au putut asculta pe ingeri. Armoniile corului de voci angelice sunt deosebit de complexe, ritmul insa este cat se poate de simplu. " E mai degraba un ritm de mars" a spus unul dintre cei ce au putut trage cu urechea la o asemenea reprezentatie. Si nu stiu de ce, dar este unul din lucrurile ce m-au incantat cel mai mult din cele aflate pana in acest moment.
Dupa un timp, povestile despre niste fiinte pe care nu le pot vedea eu insumi, mi-au generat o stare de solitudine. Si vazand asta, Observatorul ( inger din randul celor cazuti; v. Cartea lui Enoh ) s-a aratat surprins.
" Cum sa nu-i vezi?" imi spuse. " Dar este un inger inauntrul tau. Cu totii avem un inger al nostru. Eu il vad chiar in acest moment si am crezut ca si tu."
" Nu", i-am raspuns cu tristete in glas si l-am intrebat cum arata ingerul meu. " Imi seamana?"
"Ei bine, da si nu" zise Observatorul, pastrand astfel misterul. " Depinde de felul in care te percepi, de cum crezi tu ca esti in realitate. Ingerul tau este un punctulet de lumina aflat chiar in centrul inimii tale. Este mai mic decat un atom. Cu cat te vei apropia de el, cu atat acesta va creste. In clipa in care te vei fi apropiat suficient de mult, intr-o explozie de lumina ti se va arata ingerul in marime reala si in acelasi moment te vei vedea pe tine insuti."
Asa ca acum, sunt in permanenta in cautarea ingerului meu. Stau linistit si privesc adanc in interiorul fiintei mele. Si nu a trecut mult timp pana ce am zarit ceva. " Tu esti, ingerasule? Tu esti, ce vad, tii in mana o lumanare?" O valvataie si a disparut. Dar a fost suficient pentru ca inima sa-mi bata nebuneste. Data viitoare, ingerul meu va duce o candela, apoi o torta, apoi va aprinde un foc urias.
Asa mi-a promis Observatorul si odata zarita doar o mica parte din aceasta minunatie, imi este suficient pentru a crede in promisiune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu